Coltu' Capsunarului: despre muze.

Muza. Ce este o muza? Am gasit mai multe definitii pentru acest substantiv. Aproape toate o caracterizeaza ca pe o inspiratoare a poetilor, sau, cu alte cuvinte, si intr-un context generalizat, o femeie iubita de un poet, pe care il inspira in opera sa. Eu nu sunt poet. Mai mult decat atat, sunt foarte departe de a fi un poet. Propensiunea mea catre fizica, multiplicata de formarea pur stiintifica pe care am primit-o pe parcursul ultimilor ani, ma transforma intrun candidat impropriu. Insa nu despre asta era vorba. Pentru mine, dincolo de definitia rigida din DEX, o muza este acea persoana care timp de ceva vreme este motivul intregii tale existente. Este sursa de inspiratie pentru tot ceea ce faci, la fel cum este originea (sau finalitatea, in unele cazuri) tuturor tampeniilor pe care le faci. Prima muza am avut-o pe la 14-15 ani. Am miscat munti (metaforic vorbind, bineinteles) pentru a i-o demonstra, insa ea nu a vazut in mine ceea ce eu vedeam in ea. Am mai avut inca doua, consumate la fel de intens insa mult mai repede. Una nici macar nu mi-a oferit oportunitatea de a ii demonstra ceva. Cealalta, m-a acceptat ca o consecinta a insistentelor mele si a presiunilor crescande ce se exercitau asupra ei. Printre ele, multe fete normale. Temporal vorbind, mirajul muzelor nu au durat nici cat o bomboana intro gradinita. Tot timpul a fost o cautare compulsiva, bolnavicioasa. La 19 ani insa, am gasit-O. Si intentionat e cu majuscula. Motivul se subintelege.